[ Gânduri ]
Te-am mințit când ți-am spus că trebuie să ai nervi de sârmă ghimpată. Te-am mintit când ti-am spus că ar trebui să gândim amândoi numai în stări de spirit. A avea dreptate tot timpul, după cum ti-am spus-o de nenumărate ori si după cum mi-am spus-o de nenumărate ori, înseamnă a rămâne profund singur. [...]
Moartea este originară din Milet
deși unii susțin că se trage, de fapt, de la Siracuza.
Originile morții însă nu se trag din trecut.
Ea mergea mândră, suavă, împiedicată
printr-un pasaj de lei cu aripi.
Mai bateți și voi puțin din pene, fiarelor,
mai răcoriți-mi inima cu neputința voastră
Putem să credem că am scris
ceea ce poate fi citit
pe aripa unei păsări din vis
nemărturisit.
El e cu mult mai înțelegător
și mai rece decît noi.
Faptul că sîntem amîndoi iubindu-ne
și faptul că mai știe că noi ne iubim
Speranță, tu, mișcare confundată
a frunzelor din gând cu frunzele din crâng
tu inimă împărată
în tronuri dormitând când se frâng
Mă lăsasem sedus
de surâsul cuvântului tău
cum odinioară munții
se lăsară părăsiți de mări
Fără margine și limpezi
noi doi eram
Nimica, nimica nu ne despărțea
pe noi doi
Mergeam lovit și rănit, clătinându-mă
cu ochii roșii căutând o lege.
Aluneca de sub mine vederea de piatră
a morților vitrege
Cântă, cucule, cântă pasăre
pe ouăle altora,
pe viețile noastre
pe viețile voastre