Traducere în limba română de Ion Vatamanu
Dragostea te-a-nceput, ca ora în ceasul de aur.
Stază în beznă.
Apoi albastrul inefabil
Care se revarsă de pe deal şi din zare.
Traducere de Leo Butnaru
Iadul oraşului geamurile începu a le strica,
Traducere de Leo Butnaru
Ploaia-ncruntată priveşte cruciş.
Cu vîltoarea-i năucă de treburi, de fapte,
ziua trece,-i pe ducă, un ecou din ecou.
În odaie e noapte: şi sînt singur cu Lenin -
care se uită de sus, din tablou.
traducere de Ilie Constantin
Luna roşie, vântul, culoarea ta
Doi şi cu doi fac patru
patru şi cu patru opt
opt şi cu opt fac şaisprezece
Repetă ! spune profesorul.
Traducere de Vlad Druc
traducere de Cristina-Monica Moldoveanu
Cine trăieşte abandonat, însă ar vrea să intre când şi când în contact cu cineva, cine îşi doreşte să vadă un braţ oarecare de care să se ţină fără prea multe complicaţii, cine caută să se întreţină despre schimbările peste zi,
starea vremii, situaţia profesională şi alte lucruri de acest fel - acela nu se va putea lipsi mult timp de fereastra dinspre stradă. Şi dacă pare că nu caută nimic şi se duce doar ca un om ostenit până la glaful ferestrei, plimbându-şi ochii în sus şi-n jos înspre cer şi oameni, dacă pare că nu vrea nimic şi şi-a dat aşa, puţin, capul pe spate, totuşi îl trag în jos, fără voia lui, caii cu trăsurile şi larma care-i urmează, atrăgându-l astfel, până la urmă, spre armonia umană.