Constructor, construind căsuța,
În orice fel poți să-ți faci pe plac;
Dar te rog să-mi faci pe plac în coșul de fum din bucătărie:
Nu-mi construi un coș de fum pe un raft.
Mult am stat întins
Treaz în noaptea aceea
Dorindu-mi ca noaptea aceea
Să numească ora
Cert e un singur lucru: suntem călăreți,
Și – deși nu prea iscusiți – și cârmaci,
Prin tot ce ni se-așterne: uscat și mare,
Ba chiar și prin aerul ce-l străbatem călare.
CEL MAI BUN și mai strălucitor, vino!
Mult mai frumoasă decât această zi frumoasă,
Care, asemenea tu, celor îndurerați,
Vine să-ți ureze o dulce bună-dimineață
Alternanțele capricioase ale ploii,
Când vântul rece — vlăguit, parcă de chinul
Propriei sale grele umezeli — gonește ici și colo
Prin atmosfera cenușie și lipsită de lumină
I.
În peștera pe care buruienile sălbatice o acoperă
Așteaptă-ți iubitul eteric;
Și poți tu să-mi batjocorești agonia, atât de calmă
În strălucire fără nori, Regină a nopții argintii?
Poți voi, floricele, să-ți răspândești balsamul parfumat
Printre pietrele perlate de rouă care strălucesc atât de puternic?
Zâmbetul palid, rece și lunar
Pe care raza meteorică a unei nopți fără stele
Îl revarsă pe o insulă singuratică și înconjurată de mare,
Înainte de răsăritul luminii incontestabile a dimineții,
I
ȘI, asemenea unei doamne muribunde, slabe și palide,
Care se clatină, înfășurată într-un văl subțire,
Un cuvânt este prea des profanat
Ca să-l profanez eu;
Un sentiment prea fals disprețuit
Ca să-l disprețuiești tu;