Inima se varsă printre coaste,
sufletul cădea în fluturare.
Se țineau de inelare, mâinile noastre,
într-o veche, grea înserare.
Economie, strig, economie!
Zeul cel economic a învins, vezi bine,
îmi taie pe jumătate orice făclie,
fiece rază pe jumătate mi-o taie din lumine.
Tu îmi adaugi aerul respirat
de frunzele plămânilor mei, Alcor, -
de stejar condamnat
să fie om mișcător.
lui M.N.Rusu
Vântule, falus de aer,
norilor, voi foste cărni,
Stau înfășurat în ora
neamândorura,
nici nu calc pe piatră
binecuvântată,
Vine noaptea, se-nvârtește
verbul înghițit de pește, -
marea ce-a mâncat-a sare
de din inimă îmi sare.
Mi-e rău îmi vine să cad jos
dacă vrei să mai fii tu însuți
o, bradule frumos
înverzește-ți plânsu-ți
E vederea ta o muscă
și auzul meu pitic
Inima îmi e moluscă
tu, nimic
Bere neagră și grețoasă și ghețoasă
și mai jos tavanul tras de fum
și podeaua mesii, foarte joasă,
și-un alaltăieri fiind acum.
Las să plece damful cel al respirării
și scuipatul clipei și ding-dangul orei
întocmit să-mi sape fiecare
gaură de somn plutindei, aurorei