Ce efort de miliarde și miliarde de ani
pentru o atât de trecătoare secundă.
Ce hrană mizerabilă este timpul
și cât de neprețuit, și ea, ce scumpă!
Eu mă trag dintr-o stea căzătoare
prăbușită în marea cea neagră și mare
sărind-o cu sare
și cu vietăți oarecare
Cel care înțelege
este un train.
Cel care vede
n-are stele.
Iute, e ordin,
scoate-ți din meninge
arma care trage cu-nțelesuri
de ucide tot ce ninge
Pe idei, grea, mâna de poet
pune-acele dulci vocale
precum fildeșul secret,
clipele suind, domoale,
Lapte albastru
și piatră moale
să fii un astru
care nu doare
lui NIchita Stănescu și lui Bogdan Bogdanovic
Tu ce crezi: s-a născut, vreodată cineva
dintr-o pricină rotitoare?
Tăiați-mă ca să sângerez!
Pentru roșu; - tăiere. Omul, ca și pepenele verde,
e roșu pe dinlăuntru. Și cuvântul
spintecat
lui Ivan Rastegorac
Dacă mă uit mai mult
la arborele minunat
lui Marin Mincu
Din ce în ce bătea cu mult mai tare
nu știu ce,