Aud materia plângând.
George Bacovia
Mă gândesc la Bacovia...
Cu un
În palma lui Dumnezeu
nu există, nu
o linie a vieţii...
Uneori, zeii – înfrânţi şi ei?
Însă dânşii nu pierd o luptă
pierd o victorie...
Lumea e atât de veche încât
Dumnezeu ar putea începe
să-şi scrie memoriile..
Respiraţia lui Dumnezeu
sporeşte
presiunea atmosferică.
Zi de zi
micile noastre pagube
în favoarea morţii
printre ele
Îngere, tinere
nu da din coate, ci
dă din aripi, din aripi!…
O tempora, o mores! Nici
chiar ciungii nu mai sunt cu
mâinile curate…
1
Scrânciob de venin:
în
poetul
sapă
adâncul
propriului