Eu am fost cu tine
pe malul de seară
între matutine
stele – odinioară –
Văzută noaptea, din zbor.
Imense ferigi
cu spori electrici,
coroanele lumii
De îndurare
de îndurare
mi-e sufletul împodobit
și podidit.
Soare sugrumat…
Iertare, iertare.
Unde-am semănat
au ieșit frunze amare.
Vai, vai nouă, celor care naștem pui vii!
Triste de moarte sunt tâmplele noastre reci, străvezii,
sfâșietor de supuse, revoltele noastre din lună în lună,
din lună în soarele negru care ne ține-mpreună.
Maică de adopțiune,
țăranca mea
lungă, osoasă,
cu măsele de piatră,
Frigul i-a deformat degetele.
Arșița i-a spuzit brațele.
Acum anotimpul i-a ajuns la creier
dându-i forma unui nor de furtună.
Maica Domnului cu ochi rotunzi
și pruncul Isus cu ochi rotunzi,
ea-n hlamidă roșie cu aur,
el purtând o cămășuță-n dungi
Cum se scrie
o poezie?
O poezie
cu pălărie,
nevestitor de nimic,
fără tăgadă intrând,
fără-nțeles dispărând,
c-un inefabil declic