Un fulger în noapte
A luminat chipul mamei
Și fața pâinii,
Aflată pe masă.
Iubito
Iată cu cine
Se mărginește
Făptura mea!
Și pâinea e o fericire.
Am văzut văduve tinere
După război
Dormind sub focul amiezii
Stau înfipte în glob
Săbioarele
Ca-n pieptul pernuței
Acele.
În mine s-a întunecat
Un cer de aur.
El geme înjunghiat
Ca un taur.
Mă odihnesc
În tăcerea pietrei.
În al icoanei tale
Sclipăt.
Satule, floare de zori,
M-ai deprins a fi cu dor
Satule, floare de zi,
M-ai deprins cu tine-a fi!
Ascultă, mulgătorule de zăr
Și cocoșatule sub temenele!
Eu știu că stai ca viemele în măr
În miezul vorbei și suflării mele.
S-au potolit ambiții,
Și patimi, încleștări,
Pânde.
Ne-acoperă-adânc somnul
Noros ori clar ca o amiază,
Eu sunt poetu-acestui neam
Și-atunci când lira îmi vibrează,
Și-atunci când cântece nu am.