Deși vocea (uitarea ei
ce preschimbă naufragiul care sunt eu)
oficiază într-o grădină pietrificată
îmi amintesc întreaga mea viață
La miezul nopții
vin veghetorii copii
și vin umbrele care au nume
și vin indulgențele
* * *
Eu cânt.
Nu este o invocație.
en nastalgique je vagabandais
par l'infini*.
C. de G.
* * *
călătorește inima păsării negre
a ta este singurătatea miezului de noapte
* * *
atunci
când va fi să mor
Vocile mele cântă
încât să nu le cântați voi
să-mi ticsiți gura cu perle în zori
veșmintele păsării dezolate în ploaie.
* * *
tăcere
eu mă alătur tăcerii
* * *
animal lansat pe cea mai depărtată urmă a sa
ori fată goală stând în uitare
* * *
naufragiu îndărătul umbrei
îmbrățișarea pentru cel care se sinucide