Tace un ochi apoi celălalt
Privești în fiecare colț al tău
Vezi că nu există nici un hoț nici un hoț
Vezi că nu există ouă de cuc
Până la ultima suflare ea se mărește
Casa ei din Oxford
Construită în slavonă
Vocale și consoane
A fost odată un căscat
Nici sub gingii nici sub pălărie
Nici în gură nici nicăieri
Înţeapă
norul roz al palmelor.
Chiar şi ploaia minte.
S-a plictisit de cerc
De cercul ideal care-o înconjoară
S-a oprit din mers
Două raze oloage
poartă soarele orb,
Dimineaţa a ieşit la muncă
Camera goală începe să mârâie
În propria-mi piele mă furişez
Tavanul începe să scheaune
Trec, seara, prin pădure scamatori
Și trag micuții cai trăsuri ciudate,
În albul șes apar pictate sate.
Comori de aur sunt ascunse-n nori.
Vino, prietenă, pe fruntea-mi, seară,
Prin țarini verzi de catifea trecând.
Fac semn și sălciile, festiv și blând;
Pe crengi șoptesc voci îndrăgite iară.
Prietena care fluturând flori verzi
Se joacă-n lunare grădini –
O, cum arde după gardul de tisă!
Gură de aur care mi-atinge buzele,