1
......................................................................................................................................................................................................................................
Sumbră tâlcuire a apei: Frunte zdrobită în gura nopții,
În neagră pernă suspinând albăstria umbră a băiatului,
Freamătul arțarului, pași în parcul bătrân,
Concerte de cameră care se sting pe-o scară-n spirală,
Liniștea celor morți îndrăgește grădina bătrână,
Nebuna care-a trăit în albastre odăi,
Seara apare la geam liniștita făptură
O paloare – odihnindu-se-n umbra surpatelor trepte –
Se scoală noaptea-n făptura de-argint
Și merge-n galeria boltită.
Noaptea albastră domol s-a deschis pe frunțile noastre.
Lin ni se-ating putrezitele mâini
Dulce logodnică!
Cu trepte roz coboară piatra lin
În smârc, râs negru, cânt de-alunecare
Făpturi din camere tot ies și vin
Rânjind în luntrea neagră moartea-apare.
O, sălășluirea-n tăcerea grădinii-amurgite,
Când ochii surorii s-au deschis în frate rotunzi și-ntunecați,
Purpura zdrobitelor guri
Trec, seara, prin pădure scamatori
Și trag micuții cai trăsuri ciudate.
În sumbrul șes apar pictate sate,
Comori de aur sunt ascunse-n nori.
Un covor în care pălește peisajul bolnav,
Poate Genezareth, o luntre-n furtună
Se năruie lucruri de aur din norii ce tună
Demența ce-l prinde pe omul suav,
Oglindă roz: chip respingător
Ce-apare în beznă-ndărăt,
Plânge sânge din ochi sparți ce nu văd
Se joacă cu șerpi morți bârfitor.