O, nu prin tine, gură infidelă,
aș vrea să-mi spui acum voința mea;
te-am încercat deja, dar tu amesteci
hazardul inimii în ce îți voi dicta.
E gust amar al vieții în mormânt!
și-n gura florilor albinele aflând
tăcut, aproape un cuvânt?
Pe măsură ce anii trec
se înmulțesc judecătorii cari te condamnă.
Pe măsură ce anii trec și vorbești cu
mai puține voci,
Privighetorile nu te lasă să dormi la Platres.”
Privighetoare timidă, în răsufletul frunzelor,
tu care dăruiești răcoarea sonoră a crângurilor
despărțitelor trupuri și sufletelor
Soarele amiezii, pumni strânși,
ploaia măruntă
și țărmul năpădit de vechi chipuri sfărâmate.
Ne-nsemnate, coloanele; numai sfântul Epifanios
Întins câmp și neted; de departe
se vedea
mișcare de brațe care sapă.
Pe cer, rotocoale de nori; ici și colo
Fumez fără oprire de azi dimineață;
de m-aș opri, trandafirii m-ar îmbrățișa
cu spini și cu multe petale, înăbușindu-mă;
cresc strâmbi, cu același trandafiriu; privesc:
Soarele acesta era al meu și al tău;
l-am împărțit.
Cine suferă sub mătasea aurie, cine
moare?
Au trecut atâtea turme și atâția sărmani
și bogați călăreți – iar alții
veniți de prin sate răzlețite rămaseră
să-și petreacă noaptea în șanțuri;
Hampstead
Ca o pasăre cu aripa frântă