Viu mânzul. Plajă. Spumă în zăbală
Și-apusurile prinse de oblânc
Un soare pal în brațul stâng
În brațul drept o lună pală.
Auz și văz. Ochi plini de constelații,
Și norii străvezii pe frunți, pe voce.
Columne de cenușă să evoce
Prieteni dispăruți. Și-atâția alții.
traducere de Jules Supervielle
traducere de Roger Vailland
Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator
Pulsează anunț vast TREBUIE dinamic
serviciu maritim
Artistul nu imită artistul creează
Nici aburul, nici cântecul, nici planta
Din care ziua suie spre tenebre
Nici oceanele vibrând în verbe
Nici toamna-n mărăcini rupându-și manta,
pomii clatină ape bolnave degetele
cresc din mângâieri o lumină înălțimilor
vântul aduce aiurarea cădelnițelor
din izvoarele grave buciumul își adună notele
Visul se întregește din oasele fântânilor
ochii se închid ca evantalii de nori,
vârful degetelor suie o dantelă de zăpadă
atâtea oglinzi despletite în artere,
În heleșteie mari cât pereții ospiciului
peste tulburarea șoaptelor în despărțire,
prin parcurile îndoindu-se ca tăietorii de pietre,
pe plaja de pieptenul vântului frizată,
Apusul a aprins un incendiu din coarnele cerbilor
cirezile au aruncat mantaua pășunilor