Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
E toamnă afară și plouă,
Natura e-n haina cea nouă
Și noi avem suflete triste,
De-acum gâzele n-o să mai miște!
Patruzeci e vârsta care
Absolutul e în floare,
Un capitol se încheie
Dar un altul vrea să vie…
Cântec de lebădă albă,
Lumina lunii o scaldă,
Lacul întins ce vibrează,
Tăcerea din noapte e trează!
Mi-ai îndreptat pașii în viață pe un drum,
Credeam a fi frumos și poate cel mai bun…
La capătul lui, deodată ai deschis,
O pajiște cu maci, frumoasă ca în vis.
Roșu, alb sau violet
Bobul cel mai desuet,
Cu frați mulți pe un ciorchine,
(Să-i desparți, ușor îți vine!)
Ți-am prins numele în palmă
Și l-am dat azi de pomană
Gurii mele ce cerșea
De pe cer o mândră stea...
Galbene gutui
Ce au puf de pui
Peste obraz de ceară
Născut astă vară.
Strănută păpădia
Și zboară pălăria
Una și iară una...
Se-mprăștie cununa
Plâng cu frunze ruginii
Și mă trec gânduri pustii
Căci e toamnă-n viața mea
Și e crucea tot mai grea.
Sunt inima din frunza care
A apărut, s-a ținut tare
De creanga teiului cel falnic
Ce toată vara a fost darnic