Iar te-ai retras în cochilia ta...
Și eu mă rog chiar azi la Prea Curata
Să-ți dea puterea ca să ieși, să zbori,
Să simți că ești alături de cocori
Petale de vis
În Paradis
Îmi mângâie gânduri
Și cad rânduri, rânduri...
Dacă la miezul nopții
Mă sfătuiesc poeții
Să-mi pun iarăși cununa
Ce-mi luminează-ntruna
E vară,
Duminică seara la țară...
Bat clopote-n sat,
Soarele-n deal s-a lăsat.
Un om și-un pom trecuți printr-o furtună
Ce-au supraviețuit, pot să vă spună
De ce–au ales în viață să se-ajute
De ce au amintiri așa de multe.
În lumea din mine
Eu sunt doar cu tine
Și nimeni nu-ncearcă
Vreun rău să ne facă.
O floare rară
Culeasă astă vară:
Prietenia,
Ea m-a făcut să uit de colivia
E tristă marea azi
Și ceru-i înnorat,
Nu știi ce pierzi
Fiindcă n-ai mai plecat
Sunt drumuri în viață ce duc
Spre pajiști cu flori, sub un nuc
Și altele care te-afundă
În bezna tristeții ce-abundă.
De multe zile
Cerul e-n plumb, mânios,
Toate păsările
Zboară în cercul vicios.