Am îmbrăţişat copacul înflorit,
Iar faţa, cu grijă, de scoarţă am lipit
Şi degetele-ncet patale-au mângâiat
Ca să pătrundă-n mine frumosul ne-ntinat!
Copacu-nflorit în sufletul meu
Parfum răspândeşte în jur tot mereu
Şi simt cum fiecare floare-mireasă
Îşi scutură-ncet petale şi lasă
Îmi plouă cu gânduri
ce-mi curg printre rânduri,
căci zilele-mi trec
şi tot mai încerc
Aprilie, lună nebună,
Când e soare, când furtună!
Acum e multă lumină,
Păsări cântă în surdină
Da, ne cuprinde-o tristeţe când vedem
că ce-a fost nu mai este !
Viaţa merge-nainte şi noi lângă ea, după ea....
Unii-ncercăm pas alert în cuvinte
Am să-mi iau bilet doar dus
chiar de viaţa-i la apus
şi-am să urc în trenul care,
chiar de-s singură,nu doare
Azi m-au invitat la dans,
Prin fereastra larg deschisă,
Mii de fulgi ce s-au prins
Într-o horă cam încinsă.
De câte ori îţi vine-a spune
Cuvinte grele ce rănesc,
Gândeşte bine şi te pune
În pielea celui ce-l ochesc!
Nu mă aştept în veci tu să-nţelegi
În inima şi mintea mea că-i clocot!
Şi sentimente, gânduri tu n-alegi
Să le trăieşti cum fac eu într-un hohot
Fulg de nea, fulg de nea,
Te văd prin fereastra mea
Cum pluteşti uşor în zbor
Şi te-aşezi pe un covor