Elis, când mierla în pădurea neagră cântă,
Acesta ți-e sfârșitul.
Buzele tale beau albastra răcoare a stăncii izvor.
Moartea e mare.
Noi suntem ale ei
râzânde guri.
Când în mijlocul vieții ne credem,
Hai frățioare la cules de clipe;
Bătrânul ornic este plin de roade
Când înserarea-și picură spre noapte
Ultimii stropi de raze peste noi.
Vânt de toamnă bate-n frunze,
Crengile s-adie,
Stropii vinurilor vechi
Au plecat din vie.
În traducerea lui Christian W. Schenk
Veni odat-un tip la masă
Și l-am primit cu bine-n casă;
(1749-1832)
- din divanul de est-vest -
În traducerea ltu Christian W. Schenk
(1749-1832)
În traducerea lui Christian W. Schenk
Ah, cine poate readuce
(1749-1832)
Să ia dracu-ntreaga lume!
Îți vine să-ți iei câmpii!
(1749-1832)
În traducerea lui Christian W. Schenk
Peste piscurile toate
Ca fluturii la geam zbor fulgii de zăpadă
Și-n casă arde focul-n șemineu;
Frumoasă-i viața când doar tu și eu
Mai așteptăm sfioși că luna se ne vadă.