Ulița-i gălăgioasă, se-aud glasuri de copii,
Săniuța prin zăpadă lunecă la vale iute,
Moșule cu barbă albă, te aștept de mult să vii,
Tu da-i glas pădurii mele, brazilor să te asculte.
Jugul poeziei
M-am înhămat la jugul poeziei
Absorb esența fiecărui gând
pupilele dilatate se odihnesc la umbra
unor gene înmuiate-n cerneală
percep realitatea de astăzi prin oglinda interioară
anotimpul pierdut
regăsesc un verde viu în ochii iubitei mele
cu trupul subțire de căprioară
Infinitul din noi
Afară cerne mărunt, cerul lăcrimează
În suflete luminate iubirea picură miere
Voi iubi
Frumusețea cerului cu soare,
Trezește-n mine dorul de-a trăi,
Prima iubire
Cad din cer cuvinte îmbătate-n rouă,
Îmi ridic spre zare mâinele-amândouă,
Peste măsură
Îmi surâde ideea de-a fi un om mai bun,
De oameni răi pământul e plin peste măsură,
Te-am confundat, iubito, cu o floare
Când ochii mei erau umbriți de nori,
Dar m-ai străpuns cu razele de soare
Si-ai devenit aleea mea cu flori.
Pentru tine
Rugina toamnei,
Peste sat,