Ai ochi-albaștri precum cerul
Aș vrea să le pătrund misterul
Privirii calde de-odaliscă
Care atenția-mi confiscă.
Suntem nedespărțiți de când ne știm
Iubirea ne-a unit și ne unește
Spre viitor cu liniște privim
Cum orice cuplu strâns unit privește.
Să ne iubim cât suntem încă tineri
Și simțurile ne sunt încă vii
Muncim din greu de luni și până vineri
În week-end hai să fim copii,
E scoasă țara la mezat
Și tot ce-a fost bun de furat
Hienele-au ” luat în gură”
Fur, furi, fură!*
Iubita mea cu ochi de peruzea
Te-mbrățișez cu sufletul din mine
Să se-ncălzească pielea-ți ca o nea
De recele din nopțile senine,
Ascult cum înflorește un cais,
E-atâta de real, nu este vis.
Vino iubito ca să-l ascultăm
Iubind sub el de dor să ne-mbătăm.
Privesc uimit prin veacuri înapoi
Ce-a fost poporul nostru și ce este
A izbândit războaie și nevoi
A fost adevărat, nu e poveste.
Poemul mi-e bazar sentimental
Găsiți în el și lacrimi și surâsuri
Căci sufletul îmi e fundamental
Clădit să vă desfete în eresuri.
În chinuri grele m-a născut
M-a alăptat și m-a crescut
Condeiu-n mână mi l-a pus
La școală când m-am dus.
Floarea iubirii greu îmbobocește
Petalele-și desface cu sfială
Mirabilă culoare deslușește
Corola sa fără-ndoială.