Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
De-atuncea ni se trage
...
Vă mai aduceți aminte de timpul acela barbar,
Când cei ce n-aveau creier ci ață-ntre urechi
E toamnă, iubito
...
Sfârșit de toamnă iubito,
De toamnă-nsorită,
Un gând pios către cei ce-au plecat!
Migrare în masă spre cer de români,
Spitalele sunt portaluri spre cer,
”De ce ți-e frică, nu scapi”!
...
Domnul de pripas,
Înalt, ca toți înalții,
Drum bun!
...
Voi zidiți o țară din furt și din manele,
Vă închinați Satanei, îi faceți temenele,
Dragostea de mamă, dragostea de țară
...
Nu sunt ca voi, nici n-aș putea să fiu,
Născut întâmplător în lumea voastră,
”Verba volant, scripta manent”
...
Vă regăsiți în versurile mele?
Foarte bine, asta mi-a fost dorința,
Chinul tăcerii
...
Tăcerea-i de aur, îmi spunea cineva mai demult,
Și de-atunci am tăcut și-am început să ascult,
Cerificatul de Român
...
Ce mai vreți mă de la noi
De ne-ați pus pe toți la zid
Duhoarea din țara ”pas cu pas”!
...
Vajnicii ”luptători pentru popor”
Acești netoți, aceste haimanale,