Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Knor
...
Plecat de mult la vânătoare
Cu cavaleri și alai mare,
Limba română de lemn
...
În țara condusă nedemn
Poporul este tăcut și umil,
Nedreptul la recurs
...
Trăim între comod și util.
Și în fundal, se aude subtil,
Dor de țară!
...
Mi-e tare dor de țara mea frumoasă,
De suflarea-i caldă cu iz nepământesc,
Nicicând și-ntotdeauna
...
Nicicând mai nou, mai vechi, mai proaspăt iar,
Nicicând bătrân, mai tânăr, mai școlar,
Gândul
...
Am pierdut un gând într-un suspin
Fusese un gând bun ce ți l-am dăruit,
Adevărul
...
Nu știu ce-a fost atunci cu-adevărat,
Adevărul este adânc, de necuprins,
„Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte,
şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre
înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare,
şi să se întoarcă să vă rupă.” – Matei 7:6
Se năruie o lume
...
Se năruie o lume din lipsă de lumină,
Se năruie popoare, popor după popor,
Cui prodest?
...
De ce-o fi individul, bolnav de-nchipuire,
Dorind s-arate lumii că-i mai deosebit,