Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Dacă-ndurăm tăcând și nu ieșim la luptă!
...
Lumea noastră piere, totul e pe ducă,
Nimic nu va rămâne în jurul nostru viu,
Amurgul
...
Amiaz de vară, e liniște în burg,
Nu-i niciun nor pe cerul bleu sticlos,
Giuvaerul
...
Ce-i fericirea oare?
O stare doar de-o clipă,
Ciuma neagră
...
Din umbra unui neam inert
Dictează încă ciuma neagră
”O tempora, o mores”
...
”O tempora, o mores” spunea cândva latinul,
Pentru că nu putea el însuși înțelege,
E prea târziu de-acuma, nu mai are rost
...
O, tu, român, nu scoți o vorbă
Spre cei care ți-au luat roadele și plugul,
Aripi frânte
...
Atâtea aripi s-au lovit de nori
De fulgerele lor nimicitoare,
Copilul-ce-nu-moare-nicicând
...
La mine-a venit cândva un copil
A venit special pentru mine,
Ce-i timpul?
...
Ce-i timpul? O vorbă și-atât,
Când toate se petrec deodată,
”Alea jacta est”
...
Ce mai putem face de-acum,
Când totu-n țară e distrus