Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Lumină dulce
Când carnea-ți era sfâșiată de bici
Și trupu-ți era plin de sânge,
Esențele toamnei
Și cântă-n toamnă vântul,
Biet călător hoinar,
Închisori de îngeri
Și toate-aceste bariere și constrîngeri
de care ne lovim în fiecare zi,
Dor timpuriu
De-abia ce se ridică a zorilor cortină
că trec alunecând umbre lungi de humă,
Doar toamnă
Nu iubito, corcodușii noștri n-au murit,
Chiar dacă frunza lor e-acum violacee,
Acea toamnă
Să nu lăsăm să treacă al toamnei rod bogat
bogat în blânde șoapte, bogat în amintiri,
Mă-ntreb mereu copile
Mă-ntreb mereu copile, unde ești acum,
tu nu te mai întorci, că ai plecat departe,
Moș Crăciunul tău
Îmi amintesc, de parcă a fost ieri,
era-ntr-o zi, în preajmă de Crăciun,
Cine-ar putea-nțelege?
Cine-ar putea-nțelege vreodată neființa,
ca fiind mai grea decât tot ce există,
”Aici sunt tigri”
...și m-a prins cu vântul într-o înfășurare
și m-a săltat apoi de subsuori,