Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Doar toamnă
Nu iubito, corcodușii noștri n-au murit,
Chiar dacă frunza lor e-acum violacee,
Acea toamnă
Să nu lăsăm să treacă al toamnei rod bogat
bogat în blânde șoapte, bogat în amintiri,
Mă-ntreb mereu copile
Mă-ntreb mereu copile, unde ești acum,
tu nu te mai întorci, că ai plecat departe,
Moș Crăciunul tău
Îmi amintesc, de parcă a fost ieri,
era-ntr-o zi, în preajmă de Crăciun,
Cine-ar putea-nțelege?
Cine-ar putea-nțelege vreodată neființa,
ca fiind mai grea decât tot ce există,
”Aici sunt tigri”
...și m-a prins cu vântul într-o înfășurare
și m-a săltat apoi de subsuori,
Eu te-am purtat în mine, o viață, Asinor!
Să nu te temi de noapte, iubita mea din stele,
noaptea-i calea noastră către-un tărâm de vis,
Începutul
Ți-aduci iubito-aminte de floarea de salcâm,
cum ne-mbia privind-o, s-o adunăm într-una,
Voi duce eu iubito de-acum, destulă toamnă
Să nu lași toamna iubito să-ți cuprindă
primăvara din sufletu-ți frumos,
Să ne bucurăm iubito, că e toamnă!
S-a dus iubito vara, de aseară,
de când a început să bată tare vântul,