Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Noapte de martie
...
Se-aude vag un fâșâit nocturn,
Să fie oare vântul printre blocuri
Să nu vină uitarea!
...
De n-am uita, am sângera mereu
Și ne-ar lega în lanțuri disperarea,
Simplitate
...
Ridică privirea spre stele
Și ele-ți vor spune misterul
Epitaful
...
E plãcut sã simţi adierea vântului
Când soarele arde fruntea pãmântului,
Uroborus
...
În umbra stelelor și-a lunii zeii veghează,
Soarta așteaptă cu privirea-i de gheață
Convulsii
...
Un sunet se-aude departe
E furtuna de praf care vine
Imunitate
...
Din cer, nu îngeri coboară
Ci monștri cu dinți de oțel
Robii timpului
...
Aleargă parcă timpul
Neobosit, aleargă
Gândul meu
...
Din mine simt gânduri suind,
Către stele, către mări, către azi, către mâine
Nostalgie
...
Îmi amintesc de-un vis avut cândva
Când credeam că-i totul cu putință,