Te iubesc în versuri, Doamne
Ce le-aștern pe hârtie
Ruptă din suflet de dor,
Îmbujorată când șoptesc
M-am pregătit de Lună Nouă
Într-un ritual de acceptare
A energiei lunare
Mă-mbăiez cu nereidele
Murmurul stins de neîncetată rugăciune
Freamătă până în adâncul tainic al codrilor
Sihaștrii nemuritori cu a lor înțelepciune
Trăiesc de-a pururi până la sfârșitul vremurilor.
Cer sublim ieșit înainte-mi
Cu nori dansând pe pânza ta
Vestind fulgere și patimi
Luna-n visul ei le tăinuia.
Zâmbesc de când m-am trezit
Iar în ochi au apărut lumini
Ce umbrele încet mi le-au topit
Și le-au scos din rădăcini.