Sub un cer senin ca o poartă de smarald
Thailanda respiră lumina zeilor
Trimisă-ntr-o clipă prin gură de herald
In inimă ascuns de-amurgul vremilor.
Am primit în dar
Cercei din flori de tei,
Mă împodobesc cu har
cu aur și scântei.
Te rostogolești din umbra vântului
În trudă, pe-o scenă prăfuită
Cu ochi mirați de vraja visului
În care viața ta e tăinuită.
Povești adunate din gânduri
Tăinuite vag de multe vieți,
Cad pe frunze ruginii-n rânduri
Modelate-n palme de poeți.
Destramă sumbra pânză fir cu fir
Din rădăcini ascunse împletită
Ce-și iau seva din al minții potir
De parcă cu gânduri ar fi sortită.
Pe străzile pavate cu istoria
Ce își ține încă porțile deschise,
Plutesc gânduri line din călătoria
Unui împărat ce mintea-și biruise.
Aromă fină-
malul mării cu nisip
de aur regesc
Din vârful unui minaret vestit
Scăldat în iz de violete
Alene se ivește un gând șoptit
De-a pururi închis într-o pecete.
Fermecată de-un zbor fără de aripi
Nemișcate-ntr-un eter suflat de-un zeu
La-nălțimi ajunse, ce te fac să țipi
Scăldate doar de-un vremelnic alizeu.
Întinsă pe-un pământ sălbatic
Printre fire verzi dezlănțuite
C-un straniu trup ținut ostatic
Gustam versul ploii biruite.