Tinerețe, floare rară..ți-am simțit mirosul dulce
N-am știut c-o să mă doară de la mine când te-ai duce..
Am crezut că-n veșnicie îmi vei fi pe cap cunună
Dar te-ai dus..și cine poate, cum să te găsesc, să-mi spună?!
Te-asemăn unui curcubeu ce-apare după ploaie
Sub vraja ta voi fi mereu o pasăre în zbor..
Îți voi atinge sufletul c-o aripă vioaie
Ce-ți picură pe rogvaiv..un ciripit de dor..
Vântul mi-a cernut pe tâmple gânduri mii și fire albe
M-a încununat cu salbe (amintiri din timpuri vii)..
Cerul mi-a sorbit cuvântul ce mi se zbătea pe buze
Cum se zbate înserarea-n mii de tonuri sângerii
Mă-ntreb adesea, oare cine sunt..
De unde vin și încotro voi merge?!
Cu cine am făcut azi legământ
Enigma vieții mele să-mi dezlege?!
Deschisu-mi-am ochii spre tainele lumii
Vădit îmbătată de dorința de-a crede
Că mintea mi-e templul înălțat rațiunii
Și trupul carcasa pentru sufletu-mi verde..
Când trec pe strada cu salcâmi tristețea mă cuprinde
Și mintea mi se-aprinde iar de amintiri cu tine..
Ți-aș netezi cărările făcând din flori cuvinte
Și-n gândul tău,să-ți amintești iar drumul către mine!
Într-o zi (ca multe alte'),opintindu-se de șele..
Iaca vine Baba Rada..bombănind ceva de zor
Se vedea pe ea sărmana,că la mers nu avea spor..
Aplecată-i era ființa de ani mulți și gânduri grele!
În odaia inundată de mirosul de gutuie
Dar frumos amestecat cu acela de tămâie..
Pe o laviță,tăcută croșeta bunica mea...
Împletind gânduri și ață cu o antică andrea...
La ceas târziu,ștergându-mi geana sub umbra unui vis fugar
Rugând pământul să mă rabde încă o noapte fără tine
Îmi scutur trupul de emoții..în noaptea ce mă strigă iar
Prădalnică singuratate..de ce să lăcrimez îmi vine?!