În odaia inundată de mirosul de gutuie
Dar frumos amestecat cu acela de tămâie..
Pe o laviță,tăcută croșeta bunica mea...
Împletind gânduri și ață cu o antică andrea...
La ceas târziu,ștergându-mi geana sub umbra unui vis fugar
Rugând pământul să mă rabde încă o noapte fără tine
Îmi scutur trupul de emoții..în noaptea ce mă strigă iar
Prădalnică singuratate..de ce să lăcrimez îmi vine?!