în poala ta urcă
un dali îți picteză
sânul rourează
în graal amintiri
aşteaptă trenuri
spre nord spre sud spre nicăieri
sunt doar o gară rece
tristă şi pustie
sunt un zombi draga mea
trăiesc o moarte necunoscută sub jurământ divin
pe plaja minţii mele
un milion opt sute două zeci şi unu
nicidecum
niciodată
dar camarazii mei homeless
au aflat cumva că aș cunoaște subiectul
nu de nurii tăi perisabili
de gândul tău alergând prin lumină
mi-e dor
nu de sărutul infinit nebun
cutreier cercul gol de prejudecăți aștept un pi altfel
ridicat din pătratul minții supreme
ceva neinventat care să amestece lumile
vibrațiile
iubirea înfloreşte
sub lacrimile dorului răstignit
din cerul încruntat
numai surâsul tău…
gândurile tale sunt vii
și te faci comodă pe retina mea
ai părul ud de tristețe
gândurile lungi înroșite ard
eclipsându-l pe Chopin
din urechile mele
dar lasă-mă să îţi spun
despre acel necunoscut dinlăuntrul meu
circumvoluţiunile mele atipice
genetic contaminate
de rebeliune existenţială
au rămas scurtcircuitate fatal