Aș chema din nou glonțul printre coaste-
Inima să-mi cânte plină de mândrie
Că primește-arsura veacurilor noastre
Și-și donează viața ție, Românie!
« Nic Deler »
E cerul somnoros și trist
Iar norul negru, un artist
Își lasă pensula să cadă
Pe- aleea timpului și- o udă...
« Ina M. »
Fantastice poteci!
În suflet, în adânc, sunt doar o visătoare.
Privirea de sub pleoape doar pe visări îmi șade.
« sorina »
Prin ochii tăi
Prin ochii tăi, prin mintea ta,
de parcă-n gând ai modela
« sorina »
Floarea mov a vârstei mele
Astă vară, când rugam toate ploile să vină,
parcă norii dispăreau și, cu glas domol șopteam:
« sorina »
Plouă
...
Plouă. La început, a bătut
Vântul. Furios, vijelios.
« Nicu Hăloiu »
Pe vârf de Ararat
...
A plouat.
Stropi mari se spărgeau de asfalt,
« Nicu Hăloiu »
Așa de supărat e cerul pe omul ce s- a- ndepărtat
De viața simplă și cinstită și care s- a apropiat
De tot ce îi complică traiul, se minte, minte zi de zi,
Că plânge- n hohote și norii cu plumb se zbuciumă confuzi
« Ina M. »
Seară –n lătrături târzii,
Tu și clipele târzii
Îmi dați pacea-ntunecată
Ce a fost de mult uitată!
« Ina M. »
E-un susur al toamnei grăbite,
Sunt nori hotărâți să coboare,
Cadența e-o simplă-ntâmplare
În pași de culori diferite.
« Daniel Vișan-Dimitriu »