Aporia
Tainicele mele gânduri, din făptura ce o port,
îmi remodelează anii, cei trecuţi şi cei ce-aşteaptă
Frumoasă zi ce pleci
Frumoasă zi din raze de iubire,
uşor-uşor mi te aşezi pe lună
Cad valuri, în valuri ninsori în februar
Suflă-n păduri un vânt mai hoinar,
îşi piaptănă iarna troienele grele
Noaptea
E noaptea peste care va ninge cu sclipiri.
Curând, obloane verzi vor zăvorî ferestre,
Cartea nopților albastre.
Prezent continuu
Ochi pierduţi în culoarea ultimei lacrimi
Parcă dincolo de pleoape, ochii plâng,
ziua-mi pleacă legănată de un mers nătâng,
Drumuri spre oriunde
Nu avem unde să mergem, în afară de oriunde,
când dincolo de orizont, altă lume se ascunde,
Din razele de soare
Mă întreb, dacă m-adoarme marea,
pe margini de nisip, de valuri mângâiate,
Ferestra-i deschisă spre vise de-april
Am pleoapa lipită de noianul de vise,
privirile-mi cântā-ntr-un ritm de amor,
Dincolo de-apus
Dincolo de-apus e lumea altor gânduri,
e locul unde îngeri altare își clădesc