Cărarea nopții
La-nceputul nopţii albe, printre frunzele-adormite,
ultima ce-aluneca să dispară jos în vale,
Cântecul frunzei.
În lumea sufletului meu, frunza-i o vioară,
măceşul naşte floarea, moale ca satinul,
Pe aripi mă dezmierzi.
Dintotdeauna mi-am dorit să zbor,
să mă înalţ zâmbind pe raze nevăzute,
Doar că vântul...
Într-o zi din toamna noastră,
văd lipită de fereastră,
Dansul stropilor de ploaie.
Din visul unui strop de apă şi-o rază blândă de lumină,
s-a născut, gata să-nceapă să danseze-o balerină.
Iubirea unui înger.
Când mi-ai spus
că sunt un înger,
Haina.
Mi-am căutat o haină prin care frigul trece,
când pe cerul serii toţi norii dau să plece,
Gândul singuratic
Timpu-aleargă obosit,
constelaţii-nesfârșite,
Clipa veşniciei.
Ţi-am spus cândva, că-n braţe-am strâns,
un pom tăcut, de pe cărarea-ngustă,
Tărâmul îngheţat şi o vioară.
Peste zile în gerar, printre razele de soare,
pe albastrul de cleștar, o vioară în cântare,