Când alergam pe stele
Desculţ şi exaltat
Noaptea dansând cu ele
Pe cerul tresăltat,
Se zbuciumă marea
Zurlie, nervoasă,
Şi plină de spumă
E tristă mireasă.
În taina nopţilor, când liliacul
Se-cumetă să înflorească, buimăcit
De luna plină, ce îşi alintă lacul
Şi stelele, ce infinitu-au răvăşit,
Primit-am azi sentinţa
Şi-s vinovat desigur
Că te-am iubit în taină,
Cât nu mi-a fost permis,
Mai linişteşte-mi Doamne pornirile aprinse,
Nu mă lăsa să ard cu toate deodată,
Păstrează-mi în altare trăirile promise
Să pot să curg în mine şi azi şi altădată.
Timpul, hoţul de secunde,
Fuge-ntruna, fără rost,
Se grăbeşte, oare unde,
El mereu este un fost.
De ceruri stârnit, vântul împrăştie colbul,
Norii se pregătesc pentru un aprig desfid,
Lângă cântecul mării,se aşează el, orbul,
Iar porţile priviri-i în sine se deschid.
Ultimul romantic
Oare mai iubește cineva
Din ţurţuri se scurg reci lacrimi stelare
Mai ieri fulgi argintii în zbor, nonşalanţi,
Astăzi se topesc printre raze de soare,
De frig şi de vânt nu mai sunt răsfăţaţi.
Se-aud sirenele-ambulanţelor vuind
Pe bulevardele sinapselor bolnave,
Durerea m-a lovit, şi-s jalnic muribund
Ce-a înghiţit trădare şi braşoave.