Prinţesa nopţii
Fericele, torent năvalnic mă inundă,
Exuberanța în visuri mă afundă,
Pe coclau, din lună plină
Ielele culeg lumină
Zbrnguindu-și țâțele
In dansuri cu stelele,
Când iubirea înfloreşte în tine, latent
Reverberând descătuşarea prin vorbe,
Când pârâuri de dor se adună-n torent
Defrişându-ţi timiditatea din verbe,
Pe ia cerului, bulgări de iad se-aprind,
De nicăieri se scurg uşor spre infinit,
Cuprins de focuri noi, pe braţe îi cuprind
Să simt durerea lumii în părul meu albit.
I
LA STEAUA ta nu am ajuns
Să te privesc mai de aproape,
Ţipăt
S-a frânt şi ultima fărâmă de speranţă,
Te chem
Te chem în noi, iar gândul tău m-aude,
Ascult freamătul lui cum intră în balans,
Nu ştiu cine eşti…
Poate eşti frunza
Purtată de vânt
Ești zâmbetul lunii,
Ești pur și franchețe,
Ești cugetul tandru
Încărcat cu noblețe,
Prea plin de mine,
Am hoinărit
O vreme,
Planând prin eterul rarefiat