[VI]
Magul rămas în munte, din el ieși afară,
Pe-o piatră detunată el șede peste văi,
Cad pletele, blonde și lungi spice de - aur ,
Închisă 'n lungi gene privirea lui stă;
O cupă cu versuri, cu cifre de maur
I-a 'n mână Bătrânul — ca sânge de taur
[IV]
Când mintea va cuprinde viața ta lumească,
Când corpul tău cădea-va de vreme risipit,
[III]
Dar ce e acea steauă? E-o candelă aprinsă,
De-a cerului mari valuri e dusă pe-al ei drum?
[II]
În munți ce puternici din codri s'ardică,
Giganți cu picioare de stânci de granit,
[I]
În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond și des
Împresurat de creditori, se vede,
Și neputând plăti cu rele rime,
Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,
Să ne-asurzești cu versuri centipede.
GOETHE
Spun popoară, sclavii, regii
Că din câte-n lume-avem,
Dacă auzi în aer cântare dulce, veche,
O taie chiar cu sila de la a ta ureche
Căci cântecele-acestea te-nchină dezmierdării
Și-ți leagănă simțirea pe undele uitării;
Pe gânduri ziua, noaptea în veghere,
Astfel viața-mi tot în chinuri trece
Va vrea natura oare să se plece
La ruga mea să-mi deie ce i-oi cere?