E toamnă în cartierul meu,
Iar hainele de gală,
Pe care bunul Dumnezeu
Le ţese cu migală,
« Mihai Manolescu »
pictând
un tril pe-o pagină albă,
întreg universul
e-mpânzit de zboruri;
« Anisoara Iordache »
un cer îndepărtat
oglindește-n
vitrine-
garnisite cu arlechini de pluș,
« Anisoara Iordache »
primele raze de soare
nuanțează
în culori optimiste
trecutele dureri.
« Anisoara Iordache »
E timpul! – spuse ploaia într-o zi
Prin stropii toamnei deveniți mai reci
Decât atâtea gânduri ce-or veni
Când se vor stinge vechile poteci.
« Daniel Vișan-Dimitriu »
Cu mătura în mână
Privești acum pe stradă
S-au scuturat copacii
Și-s frunze o grămadă.
« Octavian Cocoş »
Tremură frunza de frică
Și e galbenă la față
Fiindcă dis-de-dimineață
De pe ram simte că pică.
« Octavian Cocoş »
Toamna timpurie
...
De pe deal coboară cu răsuflările-i reci,
Din nări îi ies aburi și-nvăluie totul în ceață
« Nicu Hăloiu »
Sonetul frunzei visătoare
Sus, în deal, pe ramul unui fag bătrân,
Flutură, voioasă, frunza încălzită
« Daniel Vișan-Dimitriu »
Eu rămân în lumea mea
...
Nu voi fi judecat de voi,
N-apucați voi acea clipă,
« Nicu Hăloiu »