Mâinile strânse-n mantia neagră...
"Tu, astăzi, de ce palidă ești?"
- Fiindcă i-am dat tristețe amară
Până s-a îmbătat cu povești.
Sunt mult mai încântat
să privesc stelele,
decât să semnez
un mandat la moarte.
Atâtea chipuri mi se scoală
Din vraja nopţilor de vară,
Când frunza tremură de-aseară
Autor Alexei Tolstoi
Traducere Alexei Mateevici
În zarea anilor trecuți
Eu văd în flăcări asfințituri,
Eu văd albastre amurgituri
În zarea anilor trecuți.
Să fugi de faptă rea, creștine,
Ascult-al Domnului cuvânt
Și făptuiește numai bine
Din leagăn până în mormânt.
Văd prăbuşirea
Văd prăbuşirea unei stele,
Al nopţii mândrului luceafăr,
Noi nu ne înțelegem: voi vreți a noastră limbă
S-o înnoiți, surpându-i temeiurile vechi,
Și noua latinie, măcar de-ar fi cam strâmbă,
Vă pare totuși cântec, sunându-vă-n urechi.
Deasupra târgului Bârlad
Trecut-a un aeroplan
Ş-un snop de pâine-a aruncat
Cules din lanuri de german:
Florile cele târzii,
Mai degrabă ne mângâie,
Decât cele întâi ivite,
Care frumos înfloresc: