POETUL
Pe timpul când eram școlar,
am stat într-o seară, urmărind
Făclia albastră
Te-ai risipit, făclie albastră,
Uitat ești, tu, pământ natal.
Prieteni dragi, când o să mor,
Sădiți o salcie la cimitir,
S-aud frunzișul plângător;
Paloarea-i dulce s-o admir,
Eu v-am iubit. Iubirea încă, poate,
În pieptul meu nu a murit de tot;
Dar fie ca de ea să n-aveți parte;
Nu-mi mai doresc a vă răni deloc.