O fi, n-o fi judeţ final,
Mai sigur astea-s superstiţii.
Deocamdată, păstoriţii
Şi-i poartă pe la tribunal.
Nu e zi să nu se plângă,
Că-i pândit, că e furat.
Şi, deprins mereu să strângă,
Strânge pietre la... ficat!
Ce să caut în năvala
Ce-şi aşteaptă-n pagini rândul...
C-a dat buzna Capitala
"Orizontu"-ntunecându-l!
Pusei, după buletin,
Cuşma, blana - grea armură -
Şi-astfel înfruntai senin
Valul straşnic de căldură.
Ei venind la şezătoare
Fură-ntâmpinaţi din stradă:
„Asta nu mai e grupare,
Ci cogeamite... grămadă!"
Cheful meu scriitorul
Niciodată nu e-n van.
Căci înnebunim ulciorul:
Eu turnând şi bând... Iordan!
Stimulat de-nţepături,
Fără pic de răutate,
Taie bardul ca-n păduri:
Şi la verzi... şi la uscate!
Şi fiind adânc lihnit
După-un vers mai expresiv,
Când lectura-am isprăvit,
Tuşii - semnificativ!
Cu atâtea frământări
Provocate de-o idilă,
A trecut prin multe stări,
Mai puţin starea civilă.
A găsit - bătrân vulpoi -
Rezolvarea ideală:
Vin nu a stricat pe noi,
Ci doar apă minerală.