Zace-aici un marinar
Ce-a supt viaţa din pahar
Şi-acu-i tare amărât
C-a avut un singur gât!
Nu cu bietul scriitor,
Cu atletul mă măsor:
Mare dacă nu mă vrea,
Îi sap Groapa în Şosea!
Cu titlul foarte adecvat
Volumul s-a echilibrat
Prin faptul că, din consacraţi,
Au fost destui decapitaţi.
Deşi n-am depăşit măsura,
Mi-s paşii tot mereu mai grei,
Amestecasem băutura
Cu zâmbetele dumneaei!
Cum că editura tot nu vrea
Să-mi tipărească-un op de poezii,
Mă resemnez şi, în postură grea,
Accept să intru în... antologii.
De nu schimbăm la timp poteca,
Aşa cum tremuram de frică,
Mă omora biblioteca...
Prea multe cărţi, se vede, strică!
Propui să-mi iei în seamă sfatul
De-a face ţăndări erezia,
Că el e doar cu poezia
Şi ceilalţi sunt cu zarzavatul!
Trece strada cătinel,
Printre pietoni grăbiţi.
Dar mai să nu-l văd de fel,
Că-i blocat de favoriţi!
Cu atâtea frământări
Provocate de-o idilă,
A trecut prin multe stări,
Însă nu prin cea civilă.
Vin crainicii nopții, în dalbe instanțe,
sub bolte de vis, când aripi adie,
și-nchid paranteze, și-alintă balanțe.
Ceva stă s-apună, ceva stă să fie...