Vezi-ți de treabă,
Ursachi,
și renunță odată la obișnuința vicleană a poeziei.
Tu, care în adolescență
Neconcepută făptură…
Caii hieratici dau buzna-n odaie,
incendiu, incendiu! Flacără pură
acum și de-a pururi, acum și de-a pururi… Așa e.
Este o formă întortocheată din piatră. Un melc uriaș
sau o ureche imensă din piatră. Adâncă statornicie
e în vuietul mării de plumb. Eu număr.
Iată, picătura din nou se coboară
Deasupra acelui oraș fu o ploaie
de stele-ntr-o vară, când toți socotiră
că vor fi înecați în lumină. Dar lutul
înghiți în tăcere și asta; rămase
I. Redeșteptarea imaginii lui
Atât de târziu, și cenușă
din sufletul meu, dintr-al tău...
Eu sunt ambasadorul Melancoliei,
și iată,
mult prea duioasele mele scrisori
de acreditare:
Visul nostru era
(o, din naivitate
nici nu bănuiam că o mulțime de lume
se gândise mai înainte la asta)
.............
VI. Jocul
Se pare că masiva halteră strămoșească
s-a condesat din factori cândva imponderabili;
fapt e că nici cu gândul nu poate s-o urnească,
vocația astrală găsindu-l incapabil.
De jur împrejur nălucire de ape,
răstoace rotunde și rotitoare
și glasul de îngeri răzbate aproape,
din care izvoare, din care izvoare...