I
Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Cânta o catirincă în colțul unei strade,
Cânta o catirincă un cântec de demult;
Erau în el acorduri de triste serenade,
Și fără voie, parcă, am stat ca să-l ascult.
O să urcăm într-o seară pe acoperişul
De ciocolată
Să vedem dacă lumea e lungă sau
Cu cât ne iubeam ne vedeam tot mai rar
şi-ntindem spre ziuă crustacee de gheaţă
Semn al prezenţei când trupul îşi ocoleşte
inima
S-a înecat Budha cu un
bob de orez - spun bătrânii.
Binecuvântat fie Budha
binecuvântat bobul, binecuvântaţi
beam cîte-o bere, cerusem micii
un cerc de stele împrejur
deasupra cerc de stele
Sat wam asi-mi s-a spus
dintre viermi, dintre zei
Cînd lumea era fără gură și căsca
la amintirea visului ce sta
și-a fost de-ajuns să nască steaua goală
ai lucit o clipă în soare
harpist, tu din solzii
deltei reci de dogoare
Urechea ta e un templu
de douăzeci de metri
format din ivoriu, jasmin și jad
eu îl contemplu, decad
ARGUMENT
De-aș apărea să vă cânt din liră – degeaba!
Coroana de urzici pe creștet mărește geniul și graba