1.
Când toti deveniseră unu
S-au tras artificii cu tunul
Orașul e un restaurant
în care mașinile mănâncă
pietoni
1
cu mare sfială bat la ușa fragilă
facută de vânturi, făcută de mila
Frunzele dau un semn -
puteți pleca, puteți
rămâne
Am simțit natura cum mă întrece
În ritmicitate, melodii. Trecere
Din Interregnuri spre Petrecerea
ultimului gând dintre cei vii
lui Arthur Teodorescu
Fără-ndoială, fără de om
e bine de toate
Nu m-am înțeles cu secundele
înțepând pântecul ceasului,
Nu m-am înțeles cu zăpezile
și beția popasului.
De unde atâta sânge,
abatorul e la marginea satului,
cine urlă și plânge
în toiul Sabbatului?
A pus covorul pe inima mea
Și cu-o bătaie îl scutură.
Am ridicat-o, încet, tam-tam-ul
În spatele casei melancolice putem observa
un buldozer care trage cu frânghii de sentimente
casa în trecut. Pereții ei de nostalgii,
plafonul din regrete și podeaua din remușcări