Într-o noapte am visat c-am murit
Și am zburat în cer
Un înger a venit să stingă lampa
Morții n-au voie să citească
Există un cer sub ierburi
Acolo vin gândurile dimineața
Să bea rouă
Se aude o taină
Patria mea strămoșească
Are două țări
Pe una o cheamă România
Pe cealaltă, Republica Moldova
În cea mai bună dintre lumi
Bunăstarea se admiră în oglindă
Și aruncă gândurile în baltă
Viața pune pietricele în ceașca de cafea
Ce-i trebuie omului cap?
Peștele de la cap se-mpute
Ce-i trebuie omului limbă?
Toată pasărea pe limba ei piere
Ce trist sună trandafiriul clavir din grădină
Aceasta-i lumea apelor moarte și a pomilor uscați
Gândul nu mai este opera înaltă a izvoarelor
Bisericile gâfâie de păcat
Când eram copil
Mi se părea
Că Dunărea curge lent și greoi
Că nici o pasăre nu poate să mă întreacă
Ideologiile s-au săturat să se bată
Lupta de clasă sforăie pe divan
Acum se războiesc inimile și divorțează
Dragostea se numește aiureală
Atâta gol în lumea bunăstării
Oameni secați de singurătate
Se hrănesc la farmacie
Și se tem să fie veseli
În Bosnia s-a spart Europa
Viețile se ofilesc și îngerii plâng
Ramele se însoresc pe cadavre
Sufletele sunt alungate de lilieci