Nu ştiu dacă a fost neuitata mea seară,
Dar scaldă-te-n lumina din zori,
Aţipeau felinarele cu pleoape de ceară
Şi cerul se încrusta în culori....
Vino,-nsetaţi de curgerea eternă,
Să ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
Şi peştera, sorbind, să ne înghită
Pecetluind intrarea în cavernă.
Drumul scurt, cunoscut altă dată,
Azi e lung şi e numai urcuş.
Mă aşteaptă căsuţa uitată
Şi sărmanul bătrân măgăruş…
Mi-a-ngrădit adâncimile zării
Mult râvnita grădină cu flori…
Dar să-acopere foşnetul mării
Cântec gingaş de priveghetori?…
Ostenitul asin odihneşte,
Părăsit stă bordelul cel şui.
Doar stăpânul prin noapte zoreşte,
Rătăceşte cu dragostea lui.
Sparg în ţăndări mărunte o stâncă
Lângă marea cu valul amar,
Iar asinul cu trudă adâncă
Duce piatra aceasta-n samar.
Vin vremuri roşii, de răscoală,
Să împle vârf privirea goală
Mocnind din codri şi din stânci
Căuşul ochilor adânci .
Eu o iubesc, dar ea nu stie;
mult prea copil, mult prea copilarie
rezida-n trupul ei de lapte
si in frumoasa cifra sapte
Ca-n vremi ce-s azi trecut tezaur
Vii, troică veche, să mă duci,
Şi roţi cu spiţele de aur
Se-afundă-n glod pân-la butuci…
A murit dresorul de sticleţi!...
A murit şi ultimul dresor...
A murit cu mâinile pe ei,
Şi cu ochii-nfipţi în ochii lor!...