Cu alesături de aur
Timpul curge prin albastru.
Jinduiesc la câte-un astru
Răsărit ca o ispită
Simt inima dictându-mi ritmul ei
Şi-ncep să scriu aşa cum ea îmi bate
O carte pură, fără de idei,
O carte de pasteluri vinovate
Sunt un pod peste râu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.
În ochii tăi mă vindec
Şi mă sclad,
Ne ţinem, unul altuia,
De cald
Purtăm în noi destule amintiri
Din caruselul fostelor iubiri,
Să nu ne fie dureros de rău
În viaţa mea, cu adevarul tău,
Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu şti că poţi,
Moartea poetului
traducerea: Al. Philippide
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Tăceri stridente, trotuarele înghețate, rebele,
Își amintesc pașii din ele.
Surâsul tău amărui, funigel
Mă-ntorc, la tine mă întorc
Doiniri să se-nfiripe!
Se frânge timpul între crengi
În ore și în clipe…
Mă jur pe-ntâia zi a firii,
Mă jur pe ultimu-i azur,
Pe blestemul nelegiurii ,
Pe veşnic adevăr mă jur.