Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt) este un poet, prozator și traducător român, aparținând generației resurecționale (1965 - 1970) și a revoluției paradoxismului bine temperat.
După absolvirea Școlii Pedagogice (1949–1953), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). Între anii 1953 și 1990 funcționează ca redactor, apoi ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. În prezent este redactor-șef al revistei Rostirea românească. Este căsătorit cu profesoara și poeta Alina Dumbrăveanu. Cei doi au împreună o fiică – profesoara, poeta și traducătoarea Violeta Dumbrăveanu. A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele:
Fluviile visează oceanul (București, 1961),
Pământul și fructele (1964),
Iluminările mării (1967),
Oase de corăbii (1968),
Fața străină a nopții (1971),
Singurătatea amiezii (Timișoara, 1973),
Diligența de seară (1978),
Tematica umbrei (1982),
Curtea retorilor (București, 1989),
Predica focului (Cluj-Napoca, 1993),
Diamantul de întuneric (1997),
O ireală bucurie de-a aștepta (1999),
Begoniile de la mansardă (Timișoara, 2002).