***
Noaptea s-a deschis, iar luna înflori pe cer și lac,
Însă unde-i aromatul, unde e mireasma oare?
Păduri după păduri și munții-s după munte,
Un violet-albastru din sure-ntunecate
Și alte lumi apar din lumile mărunte
Privirea de ți-o lași plecată în departe.
Semirotundul arc de poartă,
Măguri, câmpii, lanuri, păduri,
Casa povestea parcă poartă,
Parcul cu umbre-n fundături.
Soarele-n sudori raze aruncă
Și își iese râpa din țâțâni
Ca-a vânjoasei văcărițe muncă
Truda primăverii fierbe-n mâini.
Lacul întins e ca un talger
Iar după el norii cărunți
Se buluciră peste margini
Ca și ghețari severi din munți.
Prin văi, când pe terasamente,
Când după cotitură drept
Tot șerpuiește drumu-n lente
Spre înaintele-i direct.
Eu v-am iubit - iubirea poate încă
În sufletu-mi întreagă nu s-a stins,
Dar va rămâne-acolo-așa adâncă
Să nu v-atingă nici măcar în vis.
Ploaia bate-n geam - mă gândesc la tine,
Neaua e pe ram - mă gândesc la tine.
Zarea e senină - mă gândesc la tine,
Vara e-n lumină - mă gândesc la tine.
Acum trei luni în urmă-au dat
Primele vifore-n zăpadă
Și cotropiră înfuriat
Neocrotita mea livadă.
Turn de-apă-i casa de aici.
Pe strâmta scară uzi și-n tropot
Purtau pianul doi voinici
Ca spre clopotniță un clopot.