E minunat pământul deșteptat -
Ca-n râu eu sar în dimineața vie
Cu aurul din zare înălțat
Căzut ușor pe apa argintie.
Când se trezesc pădurile de pini
Și trece prin copaci arzânda zare
Iar umbre împreună cu lumini
Aleargă de pe râu în hudicioare.
Frunzele din plopi toate-au zburat
Și fatalu-n lume se repetă,
Nu jeli de ce s-a scuturat
Dragostea-mi mai bine o regretă!
Афанасий Фет
«Ключ»
Меж селеньем и рощей нагорной
***
Unde ești, fericire, tu, oare?
Unde e chipul tău luminos?
„Eu sunt pe piscul pe care-n urcare
***
Seara limpede de vară
Vezi în moțăire sălcii?
***
Încă mireasma primăverii
Până la noi nu s-a-nclinat
***
Auzi cum se trec numai țipăt cu unghiuri greoaie, în cârduri
Zburând zgomotos peste casă spre caldele câmpuri, cocorii?
Timpul
Pe drum și pe de-a dreptul zboară,
Pe lângă veacuri și prin țări
***
Nu ești gheorghină, eu - bujor frumos,
Dar ne-or tăia cândva neîmpăcat